clocot

From Wikționar
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) klokotŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
clocot
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clocot clocote
Articulat clocotul clocotele
Genitiv-Dativ clocotului clocotelor
Vocativ clocotule clocotelor
  1. mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe.
  2. (p.gener.) mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid.
  3. (fig.) zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe