zbucium
Etimologie
Din a zbuciuma (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /'zbu.ʧjum/
Substantiv
| Declinarea substantivului zbucium | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zbucium | zbuciume |
| Articulat | zbuciumul | zbuciumele |
| Genitiv-Dativ | zbuciumului | zbuciumelor |
| Vocativ | zbuciumule | zbuciumelor |
- stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr.
- mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online