zbucium

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a zbuciuma (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /'zbu.ʧjum/


Substantiv


Declinarea substantivului
zbucium
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zbucium zbuciume
Articulat zbuciumul zbuciumele
Genitiv-Dativ zbuciumului zbuciumelor
Vocativ zbuciumule zbuciumelor
  1. stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr.
  2. mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală.


Traduceri

Referințe