clocotire

română

Etimologie

Din a clocoti.

Pronunție

• AFI: /klo.ko'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului clocotire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clocotire	clocotiri
Articulat	clocotirea	clocotirile
Genitiv-Dativ	clocotirii	clocotirilor
Vocativ	clocotire	clocotirilor

1. acțiunea de a clocoti.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciotcelor
• colcotire
• clorotice
• colectori
• corcolite

Referințe

• DEX '98 via DEX online