clocoti
Aspect
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) klokotati.
Pronunție
- AFI: /klo.ko'ti/
Verb
Conjugarea verbului clocoti | |
Infinitiv | a clocoti |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
clocotesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să clocotească |
Participiu | clocotit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (despre lichide) a fierbe cu clocote.
- (v.intranz.) (despre ape, râuri, șuvoaie) a se agita puternic și zgomotos.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) a ajunge la un înalt grad de intensitate; a fi gata să se dezlănțuie.
- (v.intranz.) (fig.) a răsuna cu putere; a vui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online