clocoti

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) klokotati.

Pronunție

  • AFI: /klo.ko'ti/


Verb


Conjugarea verbului
clocoti
Infinitiv a clocoti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clocotesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clocotească
Participiu clocotit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre lichide) a fierbe cu clocote.
  2. (v.intranz.) (despre ape, râuri, șuvoaie) a se agita puternic și zgomotos.
  3. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) a ajunge la un înalt grad de intensitate; a fi gata să se dezlănțuie.
  4. (v.intranz.) (fig.) a răsuna cu putere; a vui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe