cloncănire

română

Etimologie

Din a cloncăni.

Pronunție

• AFI: /klon.kə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cloncănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cloncănire	cloncăniri
Articulat	cloncănirea	cloncănirile
Genitiv-Dativ	cloncănirii	cloncănirilor
Vocativ	cloncănire	cloncănirilor

1. acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online