cloncănit

română

Etimologie

Din a cloncăni.

Pronunție

• AFI: /klon.kə'nit/

Substantiv

Declinarea substantivului cloncănit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cloncănit	invariabil
Articulat	cloncănitul	invariabil
Genitiv-Dativ	cloncănitului	invariabil
Vocativ	cloncănitule	invariabil

1. faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online