coșărcuță

română

Etimologie

Din coșarcă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ko.ʃər'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului coșărcuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coșărcuță	coșărcuțe
Articulat	coșărcuța	coșărcuțele
Genitiv-Dativ	coșărcuței	coșărcuțelor
Vocativ	coșărcuță	coșărcuțelor

1. (reg.) diminutiv al lui coșarcă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căscăturo

Referințe

• DEX '98 via DEX online