coșcoveală

română

Etimologie

Din a (se) coșcovi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /koʃ.ko've̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului coșcoveală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coșcoveală	coșcoveli
Articulat	coșcoveala	coșcovelile
Genitiv-Dativ	coșcovelii	coșcovelilor
Vocativ	coșcoveală	coșcovelilor

1. parte cojită (dintr-un perete); coșcovitură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online