coșcovitură
Etimologie
Din a (se) coșcovi + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /koʃ.ko.vi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coșcovitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coșcovitură | coșcovituri |
| Articulat | coșcovitura | coșcoviturile |
| Genitiv-Dativ | coșcoviturii | coșcoviturilor |
| Vocativ | coșcovitură | coșcoviturilor |
- (rar) coșcoveală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online