coșuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din coș + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ko.ʃu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
coșuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coșuleț coșulețe
Articulat coșulețul coșulețele
Genitiv-Dativ coșulețului coșulețelor
Vocativ coșulețule coșulețelor
  1. diminutiv al lui coș.


Traduceri

Anagrame

Referințe