coabitație
română
Etimologie
Din franceză cohabitation.
Pronunție
- AFI: /ko.a.bi'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului coabitație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coabitație | coabitații |
| Articulat | coabitația | coabitațiile |
| Genitiv-Dativ | coabitației | coabitațiilor |
| Vocativ | coabitație | coabitațiilor |
- (jur.) coabitare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online