De la Wikționar, dicționarul liber
(italiano)
Etimologie
Din latină coccum < greacă antică κόκκος (kókkos).
Pronunție
Substantiv
coccola f., coccole pl.
- fructele ienupărului
- (p. gener.) bacă
- (fam.) îmbrățișare, mângâiere, alinare
Sinonime
Cuvinte apropiate
Etimologie
Derivat regresiv din coccolare.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru coccolare.
- forma de persoana a II-a singular la singular imperativ pentru coccolare.