codifica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

După franceză codifier.

Pronunție

  • AFI: /ko.di.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
codifica
Infinitiv a codifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
codific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să codifice
Participiu codificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a sistematiza și a reuni într-un cod normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe