codruleț

română

Etimologie

Din codru + sufixul (u)leț.

Pronunție

• AFI: /ko.dru'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului codruleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	codruleț	codrulețe
Articulat	codrulețul	codrulețele
Genitiv-Dativ	codrulețului	codrulețelor
Vocativ	codrulețule	codrulețelor

1. diminutiv al lui codru; codruț.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dutcelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online