colibacil
română
Etimologie
Din franceză colibacille.
Pronunție
- AFI: /ko.li.ba'ʧil/
Substantiv
| Declinarea substantivului colibacil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colibacil | colibacili |
| Articulat | colibacilul | colibacilii |
| Genitiv-Dativ | colibacilului | colibacililor |
| Vocativ | colibacilule | colibacililor |
- specie de microorganisme prezente în mod normal în intestinul uman, putând, uneori, să invadeze și alte regiuni ale corpului, devenind patogene.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online