colir

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză collyre.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
colir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colir invariabil
Articulat colirul invariabil
Genitiv-Dativ colirului invariabil
Vocativ colirule invariabil
  1. medicament întrebuințat în tratamentul unor afecțiuni ale ochilor.


Traduceri

Anagrame

Referințe