întrebuințat

română

Etimologie

Din a întrebuința.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre.bu.in'ʦat/

Adjectiv

Declinarea adjectivului întrebuințat
	Singular	Plural
Masculin	întrebuințat	întrebuințați
Feminin	întrebuințată	întrebuințate
Neutru	întrebuințat	întrebuințate

1. de care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat.

Cuvinte derivate

• neîntrebuințat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online