colocatar
română
Etimologie
Din franceză colocataire.
Pronunție
- AFI: /ko.lo.ka'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului colocatar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colocatar | colocatari |
| Articulat | colocatarul | colocatarii |
| Genitiv-Dativ | colocatarului | colocatarilor |
| Vocativ | colocatarule | colocatarilor |
- persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online