colofoniu
română
Etimologie
Din neogreacă κολοφωνιον (kolofónion), germană Kolophonium.
Pronunție
- AFI: /ko.loˈfo.nju/
Substantiv
| Declinarea substantivului colofoniu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colofoniu | invariabil |
| Articulat | colofoniul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | colofoniului | invariabil |
| Vocativ | colofoniule | invariabil |
- reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online