colonel

română

Etimologie

Din franceză colonel.

Pronunție

• AFI: /ko.lo'nel/

Substantiv

Declinarea substantivului colonel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colonel	colonei
Articulat	colonelul	coloneii
Genitiv-Dativ	colonelului	coloneilor
Vocativ	colonelule	coloneilor

1. grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad.

Cuvinte derivate

• coloneleasă

Cuvinte compuse

• locotenent-colonel
• general-locotenent

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană Kolonel.

Substantiv

1. corp de literă de șapte puncte tipografice.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online