comandir

română

Etimologie

Din rusă командир (komandir) < franceză commandeur („comandor”) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Pronunție

• AFI: /ko.manˈdir/

Substantiv

Declinarea substantivului comandir
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comandir	comandiri
Articulat	comandirul	comandirii
Genitiv-Dativ	comandirului	comandirilor
Vocativ	comandirule	comandirilor

1. (înv.) comandant.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• încordam

Referințe

• DEX '98 via DEX online