comandor
română
Etimologie
Din franceză commandeur.
Pronunție
- AFI: /ko.man'dor/
Substantiv
| Declinarea substantivului comandor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comandor | comandori |
| Articulat | comandorul | comandorii |
| Genitiv-Dativ | comandorului | comandorilor |
| Vocativ | comandorule | comandorilor |
- grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad.
- rang în ierarhia unor decorații militare și civile.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online