comando

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză commando.

Pronunție

  • AFI: /koˈman.do/


Substantiv


Declinarea substantivului
comando
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comando comandouri
Articulat comandoul comandourile
Genitiv-Dativ comandoului comandourilor
Vocativ comandoule comandourilor
  1. corp de trupe organizat și antrenat în mod special pentru acțiuni deosebite, executate independent.


Traduceri

Referințe