Sari la conținut

combo

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din engleză combo.

Pronunție

  • AFI: /ˈkom.bo/


Substantiv


Declinarea substantivului
combo
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ combo invariabil
Articulat comboul invariabil
Genitiv-Dativ comboului invariabil
Vocativ comboule invariabil
  1. formație orchestrală de jaz compusă din trei până la opt instrumentiști.


Traduceri

Referințe