conăcire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a conăci.

Pronunție

  • AFI: /ko.nə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
conăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conăcire conăciri
Articulat conăcirea conăcirile
Genitiv-Dativ conăcirii conăcirilor
Vocativ conăcire conăcirilor
  1. (înv.) acțiunea de a conăci; popas.
  2. găzduire, adăpostire.


Traduceri

Anagrame

Referințe