conciliant

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză conciliant.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧi.li'ant/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
conciliant
Singular Plural
Masculin conciliant concilianți
Feminin conciliantă conciliante
Neutru conciliant conciliante
  1. împăciuitor; care se lasă ușor înduplecat.


Traduceri

Anagrame

Referințe