împăciuitor
română
Etimologie
Din a (se) împăciui + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pə.ʧju.i'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului împăciuitor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | împăciuitor | împăciuitori |
| Feminin | împăciuitoare | împăciuitoare |
| Neutru | împăciuitor | împăciuitoare |
- care împăciuiește; conciliant.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online