împăciuitor

română

Etimologie

Din a (se) împăciui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.ʧju.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului împăciuitor
	Singular	Plural
Masculin	împăciuitor	împăciuitori
Feminin	împăciuitoare	împăciuitoare
Neutru	împăciuitor	împăciuitoare

1. care împăciuiește; conciliant.

Cuvinte derivate

• împăciuitorism
• împăciuitorist

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online