condil
română
Etimologie
Din franceză condyle.
Pronunție
- AFI: /kon'dil/
Substantiv
| Declinarea substantivului condil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | condil | condili |
| Articulat | condilul | condilii |
| Genitiv-Dativ | condilului | condililor |
| Vocativ | condilule | condililor |
- (anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) proeminență rotundă la extremitatea unor oase.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online