conglomera

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză conglomérer < latină conglomerare.

Pronunție

  • AFI: /kon.glo.me'ra/


Verb


Conjugarea verbului
conglomera
Infinitiv a conglomera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
conglomerez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să conglomereze
Participiu conglomerat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe