unic

română

Etimologie

Din latină unicus, franceză unique.

Pronunție

• AFI: /'u.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului unic
	Singular	Plural
Masculin	unic	unici
Feminin	unică	unice
Neutru	unic	unice

1. care este unul singur, numai unul în genul, de felul său.
2. care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online