conlucrător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a conlucra + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /kon.lu.krə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
conlucrător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conlucrător conlucrători
Articulat conlucrătorul conlucrătorii
Genitiv-Dativ conlucrătorului conlucrătorilor
Vocativ conlucrătorule conlucrătorilor
  1. (înv.) colaborator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe