conlucrător
Etimologie
Din a conlucra + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /kon.lu.krə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului conlucrător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conlucrător | conlucrători |
| Articulat | conlucrătorul | conlucrătorii |
| Genitiv-Dativ | conlucrătorului | conlucrătorilor |
| Vocativ | conlucrătorule | conlucrătorilor |
- (înv.) colaborator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online