conlucra

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din con- + a lucra (după franceză collaborer).

Pronunție

  • AFI: /kon.lu'kra/


Verb


Conjugarea verbului
conlucra
Infinitiv a conlucra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
conlucrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să conlucreze
Participiu conlucrat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe