conlucrare
română
Etimologie
Din a conlucra.
Pronunție
- AFI: /kon.lu'kra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului conlucrare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conlucrare | conlucrări |
| Articulat | conlucrarea | conlucrările |
| Genitiv-Dativ | conlucrării | conlucrărilor |
| Vocativ | conlucrare | conlucrărilor |
- acțiunea de a conlucra; colaborare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online