conlucrare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a conlucra.

Pronunție

  • AFI: /kon.lu'kra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
conlucrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conlucrare conlucrări
Articulat conlucrarea conlucrările
Genitiv-Dativ conlucrării conlucrărilor
Vocativ conlucrare conlucrărilor
  1. acțiunea de a conlucra; colaborare.


Traduceri

Referințe