consacrație
română
Etimologie
Din latină consecratio, consecrationis, franceză consécration.
Pronunție
- AFI: /kon.sa'kra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului consacrație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consacrație | consacrații |
| Articulat | consacrația | consacrațiile |
| Genitiv-Dativ | consacrației | consacrațiilor |
| Vocativ | consacrație | consacrațiilor |
- (rar) consacrare; (spec.) sacrificiu, ofrandă adusă zeilor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online