consacrare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a consacra.

Pronunție

  • AFI: /kon.sa'kra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
consacrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consacrare consacrări
Articulat consacrarea consacrările
Genitiv-Dativ consacrării consacrărilor
Vocativ consacrare consacrărilor
  1. acțiunea de a (se) consacra; dedicare; consfințire; (spec.) stabilire a capacității, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu.


Traduceri

Referințe