consemnare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a consemna.

Pronunție

  • AFI: /kon.sem'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
consemnare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consemnare consemnări
Articulat consemnarea consemnările
Genitiv-Dativ consemnării consemnărilor
Vocativ consemnare consemnărilor
  1. acțiunea de a consemna și rezultatul ei; înregistrare, notare.
  2. consemnațiune.


Traduceri

Referințe