consemnațiune

română

Etimologie

Din franceză consignation (refăcut după semn).

Pronunție

• AFI: /kon.sem.na.ʦiˈu.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului consemnațiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consemnațiune	consemnațiuni
Articulat	consemnațiunea	consemnațiunile
Genitiv-Dativ	consemnațiunii	consemnațiunilor
Vocativ	consemnațiune	consemnațiunilor

1. operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare.

Cuvinte compuse

• casa de economii și consemnațiuni

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online