consfătuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) consfătui.

Pronunție

  • AFI: /kon.sfə.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
consfătuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consfătuire consfătuiri
Articulat consfătuirea consfătuirile
Genitiv-Dativ consfătuirii consfătuirilor
Vocativ consfătuire consfătuirilor
  1. acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei.
  2. întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.


Traduceri

Referințe