consfătuire
Etimologie
Din a (se) consfătui.
Pronunție
- AFI: /kon.sfə.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului consfătuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consfătuire | consfătuiri |
| Articulat | consfătuirea | consfătuirile |
| Genitiv-Dativ | consfătuirii | consfătuirilor |
| Vocativ | consfătuire | consfătuirilor |
- acțiunea de a se consfătui și rezultatul ei.
- întâlnire de lucru a salariaților unei instituții sau întreprinderi, a membrilor unei organizații, a reprezentanților unor domenii de activitate, ai unor state etc., în care se discută probleme de interes comun, general.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online