comun

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză commun < latină communis.

Pronunție

  • AFI: /ko'mun/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
comun
Singular Plural
Masculin comun comuni
Feminin comună comune
Neutru comun comune
  1. care aparține mai multora sau tuturor; care privește sau interesează pe mai mulți sau pe toți; de care se folosesc mai mulți sau toți; obștesc.
  2. obișnuit, normal, firesc; frecvent.
  3. banal, de rând; de proastă calitate.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.adv.) în comun = laolaltă, împreună.

Expresii

  • A face cauză comună cu cineva = a lua partea cuiva într-o chestiune sau într-o discuție
  • A nu avea nimic comun cu cineva(sau ceva) = a nu avea nici o legătură cu cineva, a fi străin de..
  • A duce viață comună cu cineva = a trăi sub același acoperiș; a conviețui
  • (substantivat) A ieși din comun = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit, deosebit de ceilalți


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
comun
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comun comune
Articulat comunul comunele
Dativ-Genitiv comunului comunelor
Vocativ comunule comunelor
  1. ceea ce aparține unei colectivități; ceea ce este alcătuit pe baze obștești.


Traduceri

Referințe