consistență
Etimologie
Din franceză consistance.
Pronunție
- AFI: /kon.sisˈten.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului consistență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consistență | consistențe |
| Articulat | consistența | consistențele |
| Genitiv-Dativ | consistenței | consistențelor |
| Vocativ | consistență | consistențelor |
- grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare.
- tărie, soliditate, fermitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online