consistoriu

română

Etimologie

Din latină consistorium, franceză consistoire.

Pronunție

• AFI: /kon.sisˈto.rju/

Substantiv

Declinarea substantivului consistoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	consistoriu	consistorii
Articulat	consistoriul	consistoriile
Genitiv-Dativ	consistoriului	consistoriilor
Vocativ	consistoriule	consistoriilor

1. adunare de cardinali convocată de papă.
2. adunare de pastori sau de rabini.
3. organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online