constanță
română
Etimologie
Din franceză constance < latină constantia.
Pronunție
- AFI: /kon'stan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului constanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | constanță | invariabil |
| Articulat | constanța | invariabil |
| Genitiv-Dativ | constanței | invariabil |
| Vocativ | constanță | invariabil |
- însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online