contășel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din contăș + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /kon.tə'ʃel/


Substantiv


Declinarea substantivului
contășel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contășel contășele
Articulat contășelul contășelele
Genitiv-Dativ contășelului contășelelor
Vocativ contășelule contășelelor
  1. (reg.) diminutiv al lui contăș.


Traduceri

Referințe