contact

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză contact < latină contactus.

Pronunție

  • AFI: /kon'takt/


Substantiv


Declinarea substantivului
contact
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contact contacte
Articulat contactul contactele
Dativ-Genitiv contactului contactelor
Vocativ contactule contactelor
  1. atingere directă, nemijlocită între două corpuri, două forțe, două energii etc.
  2. (concr.) piesă care servește la stabilirea unui contact.
  3. apropiere între oameni; relație, legătură.

Cuvinte compuse

Expresii

  • În contact cu... = în nemijlocită apropiere de..., în legătură strânsă cu..
  • A lua contact (cu cineva) = a) a stabili o legătură cu (cineva); b) (Mil.) a ajunge în imediata apropiere a inamicului și a începe primele lupte


Traduceri

Referințe