continență

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză continence < latină continentia.

Pronunție

  • AFI: /kon.ti'nen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
continență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ continență continențe
Articulat continența continențele
Genitiv-Dativ continenței continențelor
Vocativ continență continențelor
  1. reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare.


Traduceri

Referințe