contractualism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din contractual + sufixul -ism.

Pronunție

  • AFI: /kon.trak.tu.aˈlism/


Substantiv


Declinarea substantivului
contractualism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contractualism invariabil
Articulat contractualismul invariabil
Genitiv-Dativ contractualismului invariabil
Vocativ contractualismule invariabil
  1. doctrină socială, politică și juridică, apărută în secolul al XVII-lea, fundată pe principiul contractului social; teoria contractualistă.


Traduceri

Referințe