principiu
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Variante
Etimologie
Din latină principium, italiană principio, franceză principe.
Pronunție
- AFI: /prin'ʧi.pju/
Substantiv
| Declinarea substantivului principiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | principiu | principii |
| Articulat | principiul | principiile |
| Genitiv-Dativ | principiului | principiilor |
| Vocativ | principiule | principiilor |
- element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.
- (la pl.) totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi și de noțiuni.
- element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; (spec.) element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice.
- convingere intimă, punct de vedere propriu.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) În principiu = din punct de vedere teoretic, în general.
- (loc.adv.) Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online