contraface

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din contra- + a face (după franceză contrefaire).

Pronunție

  • AFI: /kon.tra'fa.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
contraface
Infinitiv a contraface
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
contrafac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să contrafacă
Participiu contrafăcut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe