conturare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a contura.

Pronunție

  • AFI: /kon.tu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
conturare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conturare conturări
Articulat conturarea conturările
Genitiv-Dativ conturării conturărilor
Vocativ conturare conturărilor
  1. acțiunea de a (se) contura.


Traduceri

Referințe