contura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din contur.

Pronunție

  • AFI: /kon.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) contura
Infinitiv a (se) contura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) conturez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) contureze
Participiu conturat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a schița, a trasa conturul unui obiect.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza.
    Rochia îi conturează corpul.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe